Istorii umane: De la negare, la acceptare. Cum Tatiana a învățat să-și îmblânzească emoțiile pentru a fi un părinte mai bun

Istorii umane: De la negare, la acceptare. Cum Tatiana a învățat să-și îmblânzească emoțiile pentru a fi un părinte mai bun

Tatiana avea 27 de ani când a născut-o pe Sofia, primul și cel mai așteptat copil. A trecut mult timp până când Tatiana a fost capabilă să perceapă acea zi ca fiind una dintre cele mai frumoase din viața sa, parcurgând un drum lung în care și-a îmblânzit furia și negarea.

***

La doar câteva minute după naștere, medicul i-a spus, fără menajamente: „Suspectăm că fetița dumneavoastră are un sindrom”. Își amintește de acel moment ca și cum pământul i s-ar fi surpat de sub picioare. Tot ce simțea era o tonă de negare. 

Primele luni au fost cele mai grele, își amintește Tatiana. Evita să vorbească despre diagnosticul Sofiei, ascunzându-și trăirile de ochii lumii, sperând că, la un moment dat, cineva îi va spune că totul a fost o greșeală.

„Am plâns, am țipat în perne, uneori simțeam că o iau razna. Cel mai grav era că o făceam în tăcere. Îmi era frică să vorbesc despre ce ne așteaptă cu ea în viitor, îmi era frică să caut mai multe informații despre sindromul Down pe Google, căci acolo lucrurile păreau foarte grave. Am văzut nașterea Sofiei ca pe cel mai urât moment din viața mea. Iar asta s-a întâmplat pentru că nu știam nimic despre sindromul Down.” 


Încetul cu încetul, Tatiana a început să vadă câte un strop de lumină. A ajuns la psiholog doar după aproape 5 ani. În tot acest timp, a încercat să-și gestioneze emoțiile treptat, singură, fără a apela la vreun ajutor. Însă, a înțeles că în orice situație nu trebuie să-ți fie rușine să apelezi la ajutor. Cu timpul, a acceptat că Sofia este copilul ei și că, dincolo de diagnostic, fetița este un miracol care merită toată iubirea și grija din lume. A învățat să nu aibă așteptări prea mari și să se bucure de fiecare mic progres. A început să discute deschis despre sindromul Down cu familia și prietenii, iar acest lucru a ajutat-o să-și elibereze emoțiile, făcându-le mai ușor de gestionat. 


În plus, a descoperit și alte metode care o ajută să rămână conectată cu sine însăși. Când simte că stările negative devin copleșitoare, își găsește liniștea în activități care îi aduc bucurie: cititul, scrisul, gătitul și momentele de joacă alături de fiica sa. 


Ea știe că acceptarea situației și a copilului a fost primul pas către pacea interioară. 


„Viața nu se termină aici; ea pur și simplu o ia pe un drum mai greu, dar cu multă muncă și dedicare, orice obstacol poate fi depășit. Comunicați cu cei dragi, oferiți-vă timp să vă odihniți și fără copil, măcar câteva ore pe săptămână. Și mereu amintiți-vă că în momentul în care s-a născut copilul, în casa voastră a intrat Soarele”.

De Crăciun, oferă-ți recunoștință pentru munca ta de părinte
De Crăciun, oferă-ți recunoștință pentru munca ta de părinte

Crăciunul, dar și sfârșitul anului, involuntar ne invită la reflecții. De aceea, drag(ă) cititor sau cititoare, te rugăm să-ți te oprești un pic din grabă, să te așezi comod și să-ți mulțumești pentru toată munca, grija, iubirea și dedicația de care ai dat dovadă anul acesta.

Uneori, este dificil să fim blânzi cu noi înșine, dar îți recomandăm să încerci. Nu te pedepsi pentru ceea ce nu ai reușit, nu te învinovăți pentru momentele dificile și nu te lăsa descurajat(ă). Fiecare pas pe care l-ai făcut, chiar și în momentele de dificultate, a fost important. Fiecare zi în care ai fost alături de copilul tău, ai luptat pentru binele lui și ai adus un zâmbet pe chipul lui a avut un impact uriaș.

Așa că, în acest final de an, dăruiește-ți un moment de liniște, de recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut. Uită-te la tot ce ai construit în jurul tău, la toată dragostea pe care ai oferit-o, la tot efortul pe care l-ai depus ca speranța din familia ta să licărească. Permite-ți să fii mândru(ă) de pașii mici, dar enorm de importanți, pe care i-ai făcut și de toate momentele în care ai fost acolo, cu toată inima, pentru copilul tău.

Bucură-te de momentele care dau sens vieții și amintește-ți că, atunci când ai nevoie de sprijin, nu-ți fie teamă să-l ceri. 

Iar nouă, celor din echipa Abilitare.md, nu ne rămâne decât să-ți dorim un Crăciun plin de speranță și magie, și un An Nou în care să continui să-ți descoperi puterea interioară și în care să-ți oferi poate un pic mai multă grijă!
 

Cum să te bucuri de sărbători fără presiuni suplimentare
Cum să te bucuri de sărbători fără presiuni suplimentare

Luna decembrie este una dintre cele mai provocatoare luni ale anului, iar dacă simți că timpul fuge pe lângă, că stresul își face culcuș în viața ta și că sărbătorile te copleșesc, ia o pauză, respiră adânc și amintește-ți că este în regulă să faci exact atâta cât poți duce.

Pentru a te bucura de sărbători fără presiuni suplimentare, iată câteva sugestii care pot contribui la starea ta de bine:
 

  1. Renunță la perfecțiune. Sărbătorile sunt în primul rând despre emoții, nu despre mese etajate sau decoruri ca în filme. Privește cu inima și vei realiza că, ceea ce contează este timpul petrecut împreună. De aceea, concentrează-te pe conexiunea din familie și fă rai din ce ai.
  2. Dacă te simți depășit(ă) sau anxios/anxioasă de întâlnirile cu familia extinsă să știi că este în regulă să pui limite personale și să spui „Nu” atunci când simți că este cazul. Alege să te implici în activitățile sau întâlnești cu oamenii care îți aduc bucurie.
  3. Nu toate tradițiile trebuie respectate, mai ales dacă simți că te consumă și obosesc. Alege ce este cu adevărat important pentru tine și familia ta, și renunță la presiunea de a face totul „ca la carte”.
  4. Nu trebuie să faci totul singur(ă). Cere ajutor și implică în pregătirile de sărbători pe toată familia, astfel, pe lângă ajutorul propriu-zis, veți consolida relațiile voastre și veți crea amintiri împreună.
  5. Sărbătorile sunt și pentru tine, nu doar pentru familia ta. Ia-ți timp pentru a te odihni în tot acest maraton de sărbători.
  6. Privește sărbătorile ca o experiență, nu ca pe un proiect. Acestea nu trebuie să fie perfecte, fiindcă adevărata magia vine din momentele mici și reale din nucleul familiei tale.

Și la final, amintește-ți că, ceea nu poate fi cumpărat este darul vieții și al momentului prezent. De aceea, trăiește cu recunoștință și permite-ți să fii pe deplin prezent(ă), și savurează sărbătorile fără presiunea de a face totul lustruit!

Timp pentru tine. De ce e important să-ți iei o pauză pentru tine
Timp pentru tine. De ce e important să-ți iei o pauză pentru tine

A fi părinte este o muncă 24/24, fără pauze sau concedii, iar atunci când ai un copil cu dizabilitate, responsabilitățile acestei munci cresc. Și în toată această avalanșă e foarte ușor de uiți de tine. Iar prin acest articol, vrem să îți reamintim că meriți să-ți acorzi mici pauze, care sunt necesități vitale pentru binele tău și al familiei tale.

Pentru a-ți oferi câteva clipe de respiro, nu este nevoie să fugi pe un alt continent; uneori, tot ce ai nevoie este să găsești un colț de liniște și să faci rai din ce ai. Iată ce ai putea face pentru binele tău:

  • Ia o pauză de câteva minute pe zi pentru a respira adânc, a te plimba sau a citi câteva pagini dintr-o carte.
  • Implică-te într-o activitate care te face fericită și te ajută să te deconectezi de la grijile zilnice.
  • Găsește câteva minute pentru a practica meditație sau exerciții respirație, acestea te pot ajuta la reducerea stresului și îmbunătățirea stării generale de bine. Îți recomandăm câteva aplicații gratuite de meditație: Insight Timer, Prana Breath: Calm & Meditate, Oak – Meditation & Breathing (în engleză) și Meditopia sau Calm (în română).
  • Nu ezita să ceri ajutorul familiei, prietenilor sau grupurilor de suport. O conversație cu cineva care te înțelege poate fi extrem de benefică.
  • Alimentează-te sănătos și încearcă să integrezi măcar 10 minute de activități fizice.
  • Stabilește momente clare în care să te odihnești. Câteva minute de pauză planificată pot avea un impact pozitiv asupra stării tale de bine.

S-ar putea ca, citind toate aceste sugestii, să simți o anumită presiune și respingere. Este absolut normal să simți asta. Nu e necesar să le faci pe toate deodată; începe cu pași mici și acțiuni simple.

Amintește-ți, ești puternic(ă) și capabil(ă), dar nu trebuie să faci totul singur(ă). O pauză nu te face un părinte mai puțin dedicat; dimpotrivă, când te simți bine atât mintal, cât și fizic, poți oferi copilului tău cea mai bună îngrijire.