Cum asigurăm un mediu educațional nonviolent și sigur pentru copiii cu dizabilități
Subiectul nonviolenței în școală este foarte important, mai ales dacă, ne gândim la impactul profund pe care violența îl poate avea asupra dezvoltării psihologice, emoționale și sociale a copiilor, în special, a celor cu dizabilități.
În acest sens, Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică, ne-a ajutat să răspundem desfășurat la o serie de întrebări despre care sunt cele mai frecvente forme de violență întâlnite în școlile din țară, care sunt semnele violenței, ce acțiuni pot întreprinde părinții, dar și alte dar și alte informații utile, care pe termen lung pot contribui la construirea unui mediu educațional mai incluziv pentru copii cu nevoi speciale.
Cele mai frecvente forme de violență întâlnite în școlile din Republica Moldova
Cele mai răspândite forme de violență sunt: violența fizică și psihologică. Copiii cu dizabilități sunt mai vulnerabili decât copiii tipici în situații de violență, îndeosebi dacă este un abuz sexual sau exploatare. Uneori copiii cu dizabilități pot fi percepuți ca „ținte mai ușoare” din cauza numeroaselor dificultăți ce le întâmpină atunci când vine vorba de raportarea abuzului. Mai mult decât atât, copiii cu dizabilități continuă să fie percepuți ca martori ale căror declarații ar fi mai puțin veridice.
Cum afectează violența (orice formă a ei) copiii cu dizabilități, din perspectiva dezvoltării lor psihologice și sociale
Toți copiii din perspectiva dezvoltării psihologice, indiferent că au fost martori, ținte sau autori ai comportamentelor de violență, sunt afectați la nivel cognitiv, social, emoțional și comportamental. Printre trăirile care le experimentează sunt sentimente de insecuritate, lentoarea proceselor psihice, tulburări de somn, neliniște, comportament agresiv și neobedient, probleme emoționale interioare (anxietate, stimă de sine redusă, închidere în sine), etc.
Semnele pe care ar trebui să observe profesorii, părinții sau îngrijitorii pentru a identifica un copil care este victimă a violenței în școală
Atât profesorii cât și părinții copiilor ar putea observa schimbări de comportament ale copiilor. Printre aceste schimbări cele mai frecvente sunt: frica, sentimentul de rușine, tendinţa de a ascunde situația la care a fost expus/implicat, nedorinţa de a se întoarce acasă după ore, izolare, evitarea comunicării cu prietenii/părinții, demotivare şcolară, agresivitate, fuga de acasă, schimbarea bruscă a dispoziției, sentiment de culpabilizare.
Unde puteți raporta cazurile de violență
Părinții, responsabilii legali ai copilului pot sesiza cazurile de violență la nivel de instituție de învățământ, la Direcția Generală Educație, Inspectoratul de Poliție, Comisia locală pentru protecția drepturilor Copilului, Comisia raională pentru problemele copilului aflat în dificultate, Structura teritorială de asistență psihopedagogică, Telefonul Copilului, Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică.
Ce acțiuni întreprindem pentru a preveni situațiile de risc
Acţiunile de prevenire primară a violenței trebuie să fie adresate tuturor elevilor și să urmărească formarea comportamentelor sociale general valabile, abilităților și deprinderilor de dezvoltare și menținere a relațiilor interpersonale sănătoase. Pentru a preveni situațiile de risc este important ca în permanență să se desfășoare activități de informare, sensibilizare, activități de la egal la egal.
Cum Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică gestionează cazurile de violență în care au fost implicați copii cu cerințe educaționale speciale
Cazurile parvenite cu referire la sesizarea situațiilor de violență către Centrul Republican sunt examinate complex, cu acordarea intervenției la nivel de copil, părinte, instituție de învățământ. Ulterior copiii implicați în cazurile de violență beneficiază de intervenție și asistență ce se acordă de structurile teritoriale de asistență psihopedagogică, monitorizând astfel situația ca să poată proteja acel mediu, în care să se simtă în siguranță fiecare copil.
Pe lângă aceasta, Centrul Republican desfășoară un șir de activități în oferirea asistenței metodologice echipelor manageriale a instituțiilor de învățământ, a cadrelor didactice și a părinților privind:
identificarea semnelor abuzului, neglijării, exploatării copilului după tipul de abuz;
evaluarea climatului psiho-social în instituție prin aplicarea chestionarelor, prin discuțiile de genul focus-grup cu elevii, personalul instituției, părinții;
elaborarea, implementarea proiectelor privind dezvoltarea competenţelor sociale, respectului de sine şi motivarea elevilor, starea de bine a elevilor, a cadrelor didactice;
stabilirea şi menţinerea unui mediu educaţional în care copiii/elevii se simt în siguranţă, sunt încurajaţi să-şi expună punctul de vedere şi sunt ascultaţi;
organizarea seminarelor, atelierelor de lucru, consultațiilor în scopul formării cadrelor didactice pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului;
seminare, formări privind monitorizarea riscurilor privind bunăstarea copilului pe domeniile de dezvoltare.
Ce concluzii putem trage?
Prevenirea situațiilor de risc, recunoașterea semnelor de abuz și sprijinirea copiilor, în special a celor cu dizabilități, reprezintă primele acțiuni pe care le putem întreprinde pentru a le oferi protecție, sprijin și șansa de a învăța și de a crește într-un mediu sigur. Fiecare copil merită să se simtă văzut, ascultat și încurajat să își atingă potențialul într-un mediu plin de respect și grijă.
Fiecare familie își construiește propriul drum, în propriul ritm, iar uneori, unele drumuri sunt mai șerpuite decât altele. Însă tocmai acestea scot la iveală puterea interioară și speranța că, într-un final, totul va fi bine. Așa este și povestea familiei Barcaru. O poveste despre curaj, acceptare și, mai presus de toate, despre dragoste necondiționată.
Dorina Barcaru este mama a trei copii. Când al doilea copil al familiei, Nicoleta, s-a născut, viața s-a schimbat într-un mod la care nimeni nu se aștepta. La naștere, Dorina, a simțit imediat că ceva nu era în regulă. Privirile confuze ale cadrelor medicale și replicile lor neclare au lăsat-o pe gânduri. „Am simțit o frică și multe semne de întrebare. Nu-mi venea să cred că asta mi se întâmplă mie”, povestește ea.
Suspiciunea că fetița ar avea Sindromul Down a fost o realitate greu de acceptat, iar șocul inițial a fost urmat de luni întregi de negare. „Am avut nevoie de aproape jumătate de an să realizez ce se întâmplă cu noi.”
În toată această întindere de trăiri, cel care i-a fost aproape a fost soțul ei, repetându-i constant că împreună vor trece peste orice. Astfel, au început să-și accepte noua viață, puțin câte puțin: „Viața noastră a devenit diferită, fiecare zi are culoarea ei.”
Nicoleta i-a învățat ce înseamnă fericirea și puritatea sufletului, calități care caracterizează copiii cu Sindromul Down. Deși a fost greu uneori, sprijinul și ajutorul reciproc dintre ea și soțul ei i-au ajutat să nu cedeze.
Mai mult de atât, familia Barcaru au lucrat cu numeroși specialiști din diverse domenii, pentru a-i oferi Nicoletei, dar și lor ca și cuplu, sprijinul necesar. Iar acum, la distanță de ani, Dorina vorbește cu mândrie și recunoștință despre micile victorii ale fiicei sale și despre cât de importante sunt aceste progrese: „Mă bucur enorm de lucrurile mărunte și succesele ei.”
Astăzi, Dorina știe că a fi părintele unui copil cu Sindromul Down nu înseamnă doar provocări. Este și o experiență plină de iubire și momente speciale.
„A fi părinte al unui copil cu Sindromul Down poate fi o experiență complexă, dar plină de iubire, răbdare și momente de bucurie unice.”
De 20 de ani încoace, termenul de Blue Monday (n.r Lunea cea tristă) a luat tot mai multă amploare și în jurul acestuia au avut loc o mulțime de dezbateri. Ce semnifică, totuși, această zi de „luni tristă”?
Blue Monday este considerată, în mod simbolic, cea mai deprimantă zi din an, fiind asociată cu cea de-a treia zi de luni a lunii ianuarie, care este catalogată drept o perioadă în care entuziasmul sărbătorilor s-a risipit, zilele sunt încă scurte, iar presiunile financiare pot apăsa asupra stării emoționale.
Cel care a conceptualizat și a venit cu o formulă a acestui termen a fost psihologul Cliff Arnall, bazându-se pe o formulă matematică ce lua în considerare factori precum: vremea, datoriile acumulate după sărbători, nivelul de motivație scăzut și sentimentul de nevoie de schimbare. Deși această formulă a fost intens criticată pentru lipsa sa de fondare științifică, conceptul a câștigat popularitate, mai ales în campanii publicitare, transformându-se într-un simbol al stărilor depresive din această perioadă a anului.
Totuși, dincolo de termeni, concepte și formule, ce facem ca să nu lăsăm tristețea să ne fure zilele, mai ales dacă ne copleșesc responsabilitățile de părinți a copiilor cu necesități speciale?
– În primul rând, fii deschis/deschisă și vorbește cu oamenii apropiați despre stările tale. De cele mai multe ori, lucrurile devin mai simple după ce te împărtășești cu oamenii despre gândurile care te macină.
– Știm că începutul de an înseamnă o groază de rezoluții, care necesită uneori efort cosmic. Sugestia noastră e să te focusezi pe lucruri care le poți face cu pași mici, dar încrezuți. Așa vei învăța să te bucuri de proces și să nu ai așteptări mari de la tine.
– Fă multă mișcare, de exemplu, încearcă să creezi o obișnuință de a ieși cu familia la plimbare. Astfel, veți petrece împreună timp calitativ, dar totodată vei fi mai activ(ă) și îți vei limpezi mintea.
– Găsește o fărâmă de timp pentru tine. În acest articol găsești câteva sfaturi utile despre cum să-ți prioritizezi starea de bine.
– Și la final… găsește în fiecare zi ceva minunat ce s-a întâmplat cu tine și notează câte trei lucruri pentru care ești recunoscător/recunoscătoare. Iar la final de an vei avea peste 1.000 de motive pentru care se merită a fi trăită viața.
Iar cel mai important, Blue Monday poate fi o zi ca oricare alta, dacă îi adăugăm puțin sens, iubire și speranță.
În premieră pentru Republica Moldova, părinți și îngrijitorii copiilor cu dizabilități au acum o resursă dedicată lor – platforma abilitare.md. Creată în parteneriat cu UNICEF Moldova, cu suportul financiar al Ministerului pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al Republicii Federale Germania prin intermediul Băncii Germane de Dezvoltare, această inițiativă reprezintă o resursă informațională necesară în sprijinirea familiilor și promovarea incluziunii sociale.
Acest articol prezintă, în ordine cronologică, tot ceea ce s-a întâmplat până la lansarea platformei, evenimente ce sunt legate printr-un fir roșu între ele.
***
Despre începuturi
Cercetarea și pregătirea platformei abilitare.md a început acum un an, cu un studiu amplu, disponibil aici, care a evidențiat nevoile primordiale a peste 900 de părinți ai copiilor cu necesități speciale. În acest fel am descoperit, pe deoparte, cât de important este sprijinul emoțional și psihologic, și pe de altă parte, cât de necesare sunt informațiile veridice elementare privind dizabilitatea. Astfel, acest studiu a servit ca temelie pentru cele două mari inițiative: platforma online și programul de parenting.
Sesiuni de formare și crearea unei comunități de sprijin
Până la lansarea oficială, Asociația Prietena Mea și UNICEF au organizat sesiuni de formare în mai multe regiuni, implicând peste 90 de mame și tați din Edineț, Bălți, Ialoveni și Chișinău. Aceste sesiuni sesiuni s-au concentrat pe conștientizarea identității părinților în contextul creșterii unui copil cu dizabilități și pe crearea unui spațiu de conectare emoțională. Iar mai târziu, feedback-ul recepționat de la aceste sesiuni, ne-a ajutat să modelăm și să îmbunătățim structura cursului nostru online, astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor reale ale familiilor.
Schimb de bune practici la nivel internațional
Un alt aspect important al proiectului a fost schimbul de bune practici cu UNICEF Liban, pentru identificarea modalităților de sprijinire a acestui grup vulnerabil. Astfel, Amal El-Jabali, Specialistă în Educație la UNICEF Liban, a împărtășit perspectiva lor și modul în care au implementat programele menite să ofere suport părinților copiilor cu dizabilități. Această colaborare internațională a contribuit la modelarea unei viziuni holistice pentru abilitare.md.
Tabăra de vară
În vara lui 2024, Asociația Prietena mea a organizat o tabără de șapte zile, dedicată părinților copiilor cu dizabilități și micuților lor. Timp de o săptămână, într-un spațiu sigur, familiile au avut ocazia să-și împărtășească poveștile, să se conecteze între ei, să învețe unii de la alții, dar totodată să descopere lucruri noi. Dar cel mai important, părinții au parcurs cele cinci etape ale acceptării, ghidați de un psiholog, și au participat la ateliere precum: art-terapie, dialog interior pozitiv și parenting, unde părinții, alături de mai mulți specialiști, au fost implicați nemijlocit la crearea curriculumului pentru programul de parenting. Astfel, ei au fost abilitați să contribuie activ la crearea unor soluții care răspund nevoilor lor. În același timp, copiii s-au bucurat de activități recreative și momente de joacă.
Ziua cea mare – Lansarea platformei abilitare.md
Pe 27 noiembrie 2024, platforma abilitare.md, după un an de muncă intensă, a fost lansată oficial. Evenimentul a celebrat eforturile depuse de echipa Prietena Mea și UNICEF Moldova, dar și partenerii implicați în acest proiect, pentru ca aceasta să ajungă să fie o resursă unică din Republica Moldova, pentru părinții și îngrijitorii copiilor cu dizabilități.
Platforma abilitare.md este concepută să servească comunității, oferind un spațiu sigur unde fiecare părinte, îngrijitor sau specialist să găsească informații valoroase și sprijin.
Primul program de parenting pentru părinții copiilor cu dizabilități din Moldova
Ministerul Educației împreună cu UNICEF Moldova și Prietena mea își propune să abiliteze cadrele didactice de sprijin, dezvoltând un program de parenting. Acesta va include instrumente și strategii pentru gestionarea emoțiilor, acceptarea dizabilității copiilor și promovarea drepturilor acestora. Proiectul are la bază sondaje, focus grupuri și interviuri realizate de UNICEF și AO Prietena Mea în 2023. Cadrele didactice nu doar vor implementa programul, ci vor contribui activ la co-crearea acestuia. De-a lungul anului școlar, vor fi organizate șase sesiuni de instruire pentru cadrele de sprijin din fiecare școală.
***
Proiectul „O lume incluzivă începe cu mine, cu tine, cu noi…”, este implementat în parteneriat cu UNICEF Moldova, cu suportul financiar al Ministerului pentru Cooperare Economică și Dezvoltare al Republicii Federale Germania prin intermediul Băncii Germane de Dezvoltare.