Agresivitatea nu este egală cu Răutatea. Cum explicăm comportamentele agresive la copiii cu dizabilități

Maternitatea te schimbă profund, dar nu te definește în totalitate. Cu toate că, în grija constantă pentru ceilalți, e ușor să te pierzi pe tine. În acest context, este foarte important ca societatea să încurajeze modele educație și politici, care permit persoanelor, indiferent de gen, să-și găsească echilibrul între viața de familie și dezvoltarea personală sau profesională, fără a fi limitați de stereotipurile legate de maternitate sau alte roluri tradiționale.

Tocmai de aceea, prin acest articol vrem să-ți reamintim că tu contezi și că ai voie, ba chiar trebuie să înveți să-ți oferi timp pentru tine. Că nu e egoism să ai loc pentru tine în timp ce împarți rolul de mamă sau alte zeci de roluri. Că iubirea și grija pe care o oferi merită să se întoarcă spre tine. Că nu există căi greșite sau corecte. Iar ceea ce contează cu adevărat ești chiar tu, și binele tău fizic și psihic.

Explicăm auto-identificarea cu copilul: înțelegerea legăturii emoționale și psihologice

La început, atunci când află că au un copil cu dizabilitate, mulți părinți, în special mamele, simt un sentiment puternic de vinovăție. Acest lucru le determină adesea să se dedice aproape în totalitate îngrijirii copilului, având în vedere că aceștia necesită o atenție constantă, activități adaptate nevoilor lor specifice și sprijin suplimentar.

Pe măsură ce responsabilitățile cresc, mamele ajung să se identifice tot mai mult cu copilul lor sau cu rolul de îngrijitor. La modul practic, nevoile copilului devin prioritate, iar propria identitate începe să se dilueze în acest rol, astfel încât timpul pentru sine devine tot mai limitat. 

Dacă nu există un sprijin suficient din partea partenerului, familiei extinse sau comunității, femeile ajung să ducă totul pe umerii lor, ceea ce accentuează și mai mult auto identificarea, toate astea ducând ulterior la epuizare fizică și emoțională.

Cum poți găsi echilibru între maternitate și dezvoltare personală/profesională

Găsirea echilibrului între maternitate și dezvoltare personală sau profesională, nu este întotdeauna un drum ușor, dar este ceva ce odată parcurs, îți va face bine. 

Începe prin a înțelege că nevoile tale sunt la fel de importante ca ale copilului tău și că, având grijă de tine, vei reuși să-l sprijini mai bine și pe el. În plus, niciun copil nu își dorește ca părintele să se sacrifice pentru el!

Organizează-ți timpul realist, în funcție de posibilitățile pe care le ai, implică partenerul sau familia extinsă și cel mai important – renunță la dorința de a face totul perfect și de una singură. Deleagă, cere ajutor și nu-ți fie frică să te alegi, măcar uneori, pe tine.

Dincolo de rolul de mamă, însemni multe alte lucruri

Dacă abia te adaptezi noii tale realități sau dacă trăiești deja în ea, dar nu poți vedea dincolo de diagnostic - iată câteva lucruri simple pe care le poți face pentru tine:

• oferă-ți zilnic 5 - 10 minute doar pentru tine, fie că este o pauză liniștită, un exercițiu de respirație sau o sesiune de meditație;
• descoperă sau reia un hobby care îți face plăcere (pictură, scris, origami, dans etc.);
• plimbă-te în aer liber, chiar și pentru 20 de minute pe zi;
• încearcă un exercițiu vizual: desenează o floare cu mai multe petale și notează pe fiecare dintre ele rolurile pe care le ai. Pune această foaie la vedere pentru a-ți reaminti zilnic că ești mult mai mult decât un singur rol;
• alege un curs online sau un tutorial despre ceva ce ai vrut întotdeauna să înveți, cum ar fi fotografia, limbi străine, gătitul sau chiar o artizanat;
• fă-ți timp pentru  o discuție deschisă și sinceră cu partenerul, în care să împărtășești cum te simți, ce nevoi ai și ce te preocupă;
• privește cursul despre etapele acceptarii, pe care îl găsești chiar aici.

Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumim pentru asta! Ești un om absolut minunat și meriți să primești grijă, sprijin și iubire!

Contributoare: Marcelina Uncu, psihologă cliniciană

Dragostea este cel mai universal sentiment pe care îl pot nutri oamenii – nu cere confirmări și nu așteaptă nimic în schimb. În casa familiei Muntean, acest sentiment a schimbat percepția asupra iubirii acum opt ani, când pe lume a venit fetița lor. Elisabet, diagnosticată sindromul Down, le-a arătat tuturor ce înseamnă dragostea necondiționată, fără teamă și fără așteptări. 

Când a venit pe lume, Elisabet, le-a dăruit părinților săi filtrul oamenilor buni și i-a făcut să descopere dragostea, în cea mai pură și sinceră formă: „Ea a făcut o selecție a tuturor persoanelor din cercul nostru, lăsându-ne să mergem prin viață cu oamenii adevărați. Ne-a schimbat valorile și a făcut să descoperim dragostea, mai exact, cele mai sensibile vibrații ale acestui frumos sentiment”.

Însă începutul nu a fost tocmai cel mai ușor. Acceptarea unui nou rol - acela de părinți ai unui copil soare - a fost prima mare provocare. 

„Odată ce am depășit etapele acceptării, restul provocărilor au fost ca niște exerciții care trebuiau rezolvate din mers. Nu a fost ușor, dar atitudinea Elisei față de viață și oameni ne-a motivat să facem totul ce ne stă în puteri ca lucrurile să meargă bine”, mărturisește Rodica, mama fetei.  

Viața alături de un copil cu nevoi speciale nu înseamnă un drum parcurs împreună cu răbdare și încredere. Familia Muntean spune că e o muncă de echipă și depun zilnic efort pentru a trăi fericiți și fără regrete. 

„Noi tare vrem ca Elisabet să fie fericită, iar ea este fericită când suntem și noi. Evident, asta asta nu înseamnă că nu ne certăm sau nu avem pusee de creștere, dar copilul acesta are atâta armonie și puritate, încât nu ai cum să renunți din drum. Iar toate restul trec pe plan secundar și te bucuri de ceea ce e cu adevărat important”, spune Rodica. 

Chiar și atunci când lumea nu este blândă sau înțelegătoare, familia Muntean a învățat să-și găsească puterea în iubire. Iar cea mai prețioasă lecție pe care le-a oferit-o Elisabet a fost aceea de a iubi fără a aștepta nimic în schimb.

Cel mai preferat moment al zilei în familia lor este seara, când după o zi plină de activități, se întorc acasă și: „Ne împărțim cu bunele și relele din timpul zilei și facem planul pentru a doua zi. Trăim intens ziua de azi, ca mâine s-o trăim și mai bine.”

Iar mai presus de toate, familia Muntean încearcă să vadă lumea prin ochii Elisabetei – cu mai puține frici și mai multă iubire. „Trăim sentimentul dragostei profund, necondiționat și recunoscător și încercăm să privim lumea prin ochii și sufletul Elisei, pentru că, atâta puritate poate avea doar ea”. 

Acum cinci ani, familia Frătescu a început o etapă nouă, odată cu venirea pe lume a Arianei. De atunci, fiecare zi a devenit o ocazie de a învăța, de a crește împreună și de a descoperi bucuria lucrurilor simple. Cu iubire, răbdare și sprijin reciproc, Livia și soțul ei au găsit curajul să se bucure de cele mai mici lucruri pe care le oferă viața.

„Venirea pe lume a copilului nostru a adus o transformare foarte mare în viața noastră. Fiecare zi era o nouă provocare pentru noi”, își amintește Livia despre etapa de adaptare prin care a trecut împreună cu soțul, atunci când s-a născut micuța Ariana, diagnosticată cu sindromul Down.

Noile roluri, schimbările din dinamica familiei și responsabilitățile au fost pe alocuri copleșitoare, însă în mijlocul acestui val de lucruri neîntâlnite până atunci, cuplul au învățat că doar împreună, prin dragoste și sprijin reciproc, vor depăși orice obstacol.

„Am depășit aceste provocări prin comunicare deschisă cu soțul și sprijinul lui, pe care mi l-a oferit la momentul potrivit și până în prezent”, mărturisește Livia.

Cu fiecare zi alături de Ariana, familia a descoperit o forță pe care nici nu bănuiau că o au: „Copilul nostru ne-a învățat să fim mai puternici, mai răbdători și să apreciem cele mai mici lucruri din viață”.

Iar cel mai puternic sentiment care a fortificat familia a fost iubirea, oferindu-le abilitatea de a se bucura de momentul prezent și încrederea de a merge împreună prin viață. 

Acum, iubirea este pretutindeni în casa familiei Frătescu: în îmbrățișările călduroase de dimineață, în timpul petrecut împreună sau în momentele în care celebrează micile succese ale Arianei. 

„Dragostea dintre mine și copilul meu este profundă și infinită,” spune Livia, amintindu-ne tuturor de puterea necondiționată a acestui sentiment, care merită să fie împărtășit cu cei dragi, zi de zi, fără unități de măsură.