Istorii umane: Puterea iubirii necondiționate. Povestea familiei Barcaru și a fiicei lor, Nicoleta

Maternitatea te schimbă profund, dar nu te definește în totalitate. Cu toate că, în grija constantă pentru ceilalți, e ușor să te pierzi pe tine. În acest context, este foarte important ca societatea să încurajeze modele educație și politici, care permit persoanelor, indiferent de gen, să-și găsească echilibrul între viața de familie și dezvoltarea personală sau profesională, fără a fi limitați de stereotipurile legate de maternitate sau alte roluri tradiționale.

Tocmai de aceea, prin acest articol vrem să-ți reamintim că tu contezi și că ai voie, ba chiar trebuie să înveți să-ți oferi timp pentru tine. Că nu e egoism să ai loc pentru tine în timp ce împarți rolul de mamă sau alte zeci de roluri. Că iubirea și grija pe care o oferi merită să se întoarcă spre tine. Că nu există căi greșite sau corecte. Iar ceea ce contează cu adevărat ești chiar tu, și binele tău fizic și psihic.

Explicăm auto-identificarea cu copilul: înțelegerea legăturii emoționale și psihologice

La început, atunci când află că au un copil cu dizabilitate, mulți părinți, în special mamele, simt un sentiment puternic de vinovăție. Acest lucru le determină adesea să se dedice aproape în totalitate îngrijirii copilului, având în vedere că aceștia necesită o atenție constantă, activități adaptate nevoilor lor specifice și sprijin suplimentar.

Pe măsură ce responsabilitățile cresc, mamele ajung să se identifice tot mai mult cu copilul lor sau cu rolul de îngrijitor. La modul practic, nevoile copilului devin prioritate, iar propria identitate începe să se dilueze în acest rol, astfel încât timpul pentru sine devine tot mai limitat. 

Dacă nu există un sprijin suficient din partea partenerului, familiei extinse sau comunității, femeile ajung să ducă totul pe umerii lor, ceea ce accentuează și mai mult auto identificarea, toate astea ducând ulterior la epuizare fizică și emoțională.

Cum poți găsi echilibru între maternitate și dezvoltare personală/profesională

Găsirea echilibrului între maternitate și dezvoltare personală sau profesională, nu este întotdeauna un drum ușor, dar este ceva ce odată parcurs, îți va face bine. 

Începe prin a înțelege că nevoile tale sunt la fel de importante ca ale copilului tău și că, având grijă de tine, vei reuși să-l sprijini mai bine și pe el. În plus, niciun copil nu își dorește ca părintele să se sacrifice pentru el!

Organizează-ți timpul realist, în funcție de posibilitățile pe care le ai, implică partenerul sau familia extinsă și cel mai important – renunță la dorința de a face totul perfect și de una singură. Deleagă, cere ajutor și nu-ți fie frică să te alegi, măcar uneori, pe tine.

Dincolo de rolul de mamă, însemni multe alte lucruri

Dacă abia te adaptezi noii tale realități sau dacă trăiești deja în ea, dar nu poți vedea dincolo de diagnostic - iată câteva lucruri simple pe care le poți face pentru tine:

• oferă-ți zilnic 5 - 10 minute doar pentru tine, fie că este o pauză liniștită, un exercițiu de respirație sau o sesiune de meditație;
• descoperă sau reia un hobby care îți face plăcere (pictură, scris, origami, dans etc.);
• plimbă-te în aer liber, chiar și pentru 20 de minute pe zi;
• încearcă un exercițiu vizual: desenează o floare cu mai multe petale și notează pe fiecare dintre ele rolurile pe care le ai. Pune această foaie la vedere pentru a-ți reaminti zilnic că ești mult mai mult decât un singur rol;
• alege un curs online sau un tutorial despre ceva ce ai vrut întotdeauna să înveți, cum ar fi fotografia, limbi străine, gătitul sau chiar o artizanat;
• fă-ți timp pentru  o discuție deschisă și sinceră cu partenerul, în care să împărtășești cum te simți, ce nevoi ai și ce te preocupă;
• privește cursul despre etapele acceptarii, pe care îl găsești chiar aici.

Dacă ai ajuns până aici, îți mulțumim pentru asta! Ești un om absolut minunat și meriți să primești grijă, sprijin și iubire!

Contributoare: Marcelina Uncu, psihologă cliniciană

Emoțiile sunt un element de neclintit în procesul de dezvoltare al copilului, iar furia și frustrarea nu fac excepție. Cu toate acestea, atunci când aceste emoții se manifestă prin comportamente agresive, părinții sau îngrijitorii se pot confrunta cu neputință sau vinovăție. De aceea, este foarte important să înțelegem că agresivitatea la copii, mai ales în cazul celor cu nevoi speciale, nu este nicidecum despre răutate, ci o formă de a reacționa atunci când copilul simte disconfort emoțional.

În acest articol, vom încerca să înțelegem împreună cum putem acționa atunci când copiii se confruntă cu stări agresive și cum îi putem ajuta. 

Cum putem sprijini copilul în momentele de furie și agresivitate?

Copiii pot avea dificultăți în a-și exprima furia într-un mod pașnic și vor izbucni în comportamente agresive din cauza frustrărilor pe care le simt în acel moment. 

Comportamentul agresiv al copilului este un semn că este supărat, speriat sau copleșit de anumite momente. Este important să vă apropiați cu calm de copilul care manifestă comportament agresiv, arătându-i intenția de a-l sprijini să facă față acestor emoții intense. De exemplu:

• să-i oferiți timpul necesar, fiindcă acesta are nevoie să fie văzut, ascultat și înțeles;
• să evitați pedeapsa, deoarece nu va fi utilă ci dimpotrivă, va crește sentimentul de furie și va bloca orice etapă de învățare ulterioară;
• să-l acceptați necondiționat, acest lucru nu înseamnă acceptarea comportamentului, ci acceptarea copilului care se comportă în acest mod, știind că încă are nevoie să-și formeze mecanismele pentru a reacționa altfel.

Acceptarea înseamnă să transmiteți copilului că e firesc să aibă propriile nevoi și percepții, convingeri și opinii. Cea mai utilă întrebare pe care ați putea să v-o adresați în astfel de situații este: „Care este nevoia copilului în acest moment?” În așa mod vă veți concentra pe nevoile copilului, apoi veți identifica pași de învățare sau diminuare a unui comportament, când copilul se va calma.

Cum își poate gestiona un părinte/îngrijitor propriile emoții în momentele dificile?

Când copilul manifestă comportament agresiv este posibil ca și voi, părinții, să simțiți furie sau să considerați că ați eșuat în rolul de părinte. Dacă acționați cu furie și răzbunare când copilul manifestă comportament agresiv, atunci copilul nu va învăța cum să se calmeze și să rezolve problema. Recomandăm:

• să vă străduiți ca să acționați cu calm, să abordați situația cu intenția de a înțelege și a ghida;
• să stabiliți limite, acestea creează siguranță. Modul în care se acționați este mult mai important decât cuvintele.

Gestionarea comportamentelor agresive la copii nu este un proces ușor, dar cu răbdare și empatie, copilul va învăța să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos. Dar cel mai important e ca în momentele de supărare, să vă concentrați pe a menține calmul. Acționând ferm și calm, fără furie, veți ajuta copilul să se simtă în siguranță, atât fizic, cât și emoțional.

La acest articol au contribuit specialiștii de la Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică 
 

Dragostea este cel mai universal sentiment pe care îl pot nutri oamenii – nu cere confirmări și nu așteaptă nimic în schimb. În casa familiei Muntean, acest sentiment a schimbat percepția asupra iubirii acum opt ani, când pe lume a venit fetița lor. Elisabet, diagnosticată sindromul Down, le-a arătat tuturor ce înseamnă dragostea necondiționată, fără teamă și fără așteptări. 

Când a venit pe lume, Elisabet, le-a dăruit părinților săi filtrul oamenilor buni și i-a făcut să descopere dragostea, în cea mai pură și sinceră formă: „Ea a făcut o selecție a tuturor persoanelor din cercul nostru, lăsându-ne să mergem prin viață cu oamenii adevărați. Ne-a schimbat valorile și a făcut să descoperim dragostea, mai exact, cele mai sensibile vibrații ale acestui frumos sentiment”.

Însă începutul nu a fost tocmai cel mai ușor. Acceptarea unui nou rol - acela de părinți ai unui copil soare - a fost prima mare provocare. 

„Odată ce am depășit etapele acceptării, restul provocărilor au fost ca niște exerciții care trebuiau rezolvate din mers. Nu a fost ușor, dar atitudinea Elisei față de viață și oameni ne-a motivat să facem totul ce ne stă în puteri ca lucrurile să meargă bine”, mărturisește Rodica, mama fetei.  

Viața alături de un copil cu nevoi speciale nu înseamnă un drum parcurs împreună cu răbdare și încredere. Familia Muntean spune că e o muncă de echipă și depun zilnic efort pentru a trăi fericiți și fără regrete. 

„Noi tare vrem ca Elisabet să fie fericită, iar ea este fericită când suntem și noi. Evident, asta asta nu înseamnă că nu ne certăm sau nu avem pusee de creștere, dar copilul acesta are atâta armonie și puritate, încât nu ai cum să renunți din drum. Iar toate restul trec pe plan secundar și te bucuri de ceea ce e cu adevărat important”, spune Rodica. 

Chiar și atunci când lumea nu este blândă sau înțelegătoare, familia Muntean a învățat să-și găsească puterea în iubire. Iar cea mai prețioasă lecție pe care le-a oferit-o Elisabet a fost aceea de a iubi fără a aștepta nimic în schimb.

Cel mai preferat moment al zilei în familia lor este seara, când după o zi plină de activități, se întorc acasă și: „Ne împărțim cu bunele și relele din timpul zilei și facem planul pentru a doua zi. Trăim intens ziua de azi, ca mâine s-o trăim și mai bine.”

Iar mai presus de toate, familia Muntean încearcă să vadă lumea prin ochii Elisabetei – cu mai puține frici și mai multă iubire. „Trăim sentimentul dragostei profund, necondiționat și recunoscător și încercăm să privim lumea prin ochii și sufletul Elisei, pentru că, atâta puritate poate avea doar ea”.