Cum să te bucuri de sărbători fără presiuni suplimentare

Pentru copiii cu dizabilități sau tulburări de neurodezvoltare, ieșirile la terenul de joacă, piscină sau parc pot fi ocazii importante de socializare și dezvoltare. Totuși, reacțiile celor din jur, lipsa de înțelegere sau situațiile de excludere pot transforma aceste experiențe într-o provocare pentru copil și familie. Specialiștii spun că părinții pot contribui la integrarea copilului prin pregătire și sprijin emoțional, iar atunci când se confruntă cu discriminarea, este important să documenteze situația și să o raporteze.

Terenul de joacă, piscina sau parcul sunt mai mult decât locuri de recreere. Pentru copii, acestea sunt contexte în care învață să interacționeze, să coopereze, să gestioneze frustrările și să se simtă parte dintr-un grup. Pentru copiii cu dizabilități sau tulburări de neurodezvoltare, participarea la aceste activități poate fi influențată nu doar de propriile particularități, ci și de modul în care cei din jur reacționează la diferențele lor. 

Potrivit medicului pediatru Inga Vicol, copiii sunt foarte atenți la reacțiile celor din jur și pot fi afectați nu doar de cuvintele pe care le aud, ci și de gesturi, priviri sau comportamente de evitare. 

„Atunci când un copil observă că este privit diferit, nu este invitat în joc sau este etichetat ca fiind «problematic», poate începe să creadă că este diferit într-un sens negativ”, explică aceasta. Potrivit ei, astfel de situații sunt dificile și pentru părinți, care ajung uneori să fie permanent atenți la reacțiile celor din jur și să evite contexte în care copilul ar putea fi judecat. 

Inga Vicol susține că întrebările copiilor despre diferențe sunt firești și reprezintă, de cele mai multe ori, o modalitate prin care aceștia încearcă să înțeleagă lumea din jur, nu neapărat o formă de discriminare. Specialista recomandă ca adulții să ofere explicații simple, sincere și potrivite vârstei copilului, evitând mesajele bazate pe milă. 

„Copiii cu dizabilități nu au nevoie să fie prezentați ca fiind «neajutorați», ci ca persoane care, la fel ca toți ceilalți copii, au propriile calități, interese, preferințe și provocări. Un mesaj simplu și ușor de înțeles pentru copii poate fi: «Diferențele ne fac unici. Ceea ce avem în comun este că tuturor ne place să fim acceptați, să ne jucăm și să avem prieteni» Astfel de explicații contribuie la dezvoltarea empatiei și îi ajută pe copii să privească diferențele cu mai multă deschidere și respect”, accentuează aceasta.

Cum pregătim copilul pentru ieșirile în locuri aglomerate

Potrivit Inga Vicol, o bună pregătire înainte de o ieșire poate reduce stresul copilului și îl poate ajuta să participe mai ușor la activități sociale. Specialista recomandă:

1. Pregătirea copilului înainte de ieșire. „Părinții îi pot explica copilului ce urmează să se întâmple: cine va fi acolo, ce activități vor face, ce zgomote pot apărea și cât timp vor rămâne. Atunci când știe la ce să se aștepte, copilul se poate simți mai în siguranță.”
2. Utilizarea suporturilor vizuale. „Pentru unii copii, informația vizuală (imagini, fotografii, orare vizuale)  este mai ușor de  înțeles decât explicațiile verbale și îi ajută să anticipeze desfășurarea activităților.”
3. Expunerea graduală la situații sociale. „Evitarea completă a spațiilor publice poate limita dezvoltarea autonomiei. O strategie eficientă este creșterea treptată a participării. De exemplu, se poate începe cu vizite mai scurte sau în momente mai puțin aglomerate, crescând progresiv durata și complexitatea experienței.”
4. Crearea unui plan de retragere. „Uneori, copilul poate avea nevoie de o pauză într-un loc mai calm. A avea această opțiune  nu înseamnă excludere, ci respectarea nevoilor sale și prevenirea suprasolicitării.”
5. Respectarea ritmului copilului.„ Incluziunea nu înseamnă că toți copiii trebuie să facă exact aceleași lucruri în același mod. Înseamnă ca fiecare copil să aibă posibilitatea de a participa și de a se bucura de experiență într-un mod potrivit pentru el.”

Cum pot părinții gestiona situațiile dificile

Potrivit specialistei, rolul părinților nu este de a elimina toate situațiile inconfortabile din viața copilului, ci de a-l ajuta să dezvolte încredere în sine și capacitatea de a face față unor contexte sociale variate. Atunci când adultul rămâne calm și disponibil emoțional, acesta îi transmite copilului că situația poate fi gestionată și că este în siguranță.

Printre strategiile recomandate de specialistă se numără:

• Gestionarea propriei reacții înainte de a interveni

În situațiile neplăcute, este firesc ca părinții să simtă furie, tristețe sau frustrare, însă un răspuns calm îi oferă copilului un sentiment de siguranță și reduce riscul ca acesta să devină și mai tensionat.

• Privirea situației dintr-o perspectivă mai echilibrată

Specialista recomandă ca părinții să evite interpretările automate ale reacțiilor celor din jur, precum „toți ne judecă”, și să ia în considerare și alte explicații posibile. O privire sau o întrebare nu definește valoarea copilului, iar această schimbare de perspectivă îl poate ajuta pe părinte să reacționeze mai calm.

• Stabilirea unor limite clare și respectuoase

În situațiile în care apar comentarii nepotrivite sau comportamente discriminatorii, părinții pot răspunde ferm, fără a intra în conflict. Mesaje precum „Prefer să nu discutăm despre copil în acest mod” sau „Este important să vorbim cu respect” transmit copilului că este protejat și tratat cu demnitate.

• Validarea emoțiilor copilului

Dacă observă reacțiile celor din jur, copilul are nevoie ca emoțiile sale să fie recunoscute și explicate. Medicul pediatru spune că un mesaj precum „Știu că ai observat că cineva s-a uitat la tine. Uneori oamenii sunt curioși, dar asta nu înseamnă că este ceva greșit la tine” îl poate ajuta să înțeleagă situația și să își păstreze încrederea în sine.

„De asemenea, este important ca părinții să nu simtă că trebuie să ofere explicații sau justificări despre copil în orice situație. Copilul nu este o lecție pentru ceilalți, iar familia are dreptul să aleagă când și cum oferă informații”, susține doctorița.

Cum pot acționa părinții în caz de discriminare

Potrivit Carolinei Bagrin, membră a Consiliului pentru Egalitate, discriminarea copiilor cu dizabilități poate îmbrăca mai multe forme. Refuzul de acces la un serviciu disponibil publicului, precum un teren de joacă sau o piscină, poate constitui o prezumție de discriminare, dacă acesta este documentat. Totodată, și comentariile sau comportamentele neprietenoase din partea altor persoane pot fi considerate hărțuire. Specialista explică faptul că mesaje precum „copilul dumneavoastră îi sperie pe ceilalți” sau „locul lui nu este aici” nu mai sunt doar o lipsă de politețe, ci pot crea un mediu intimidant și ostil pentru copil și familie. Carolina Bagrin mai subliniază că discriminarea poate însemna și lipsa acomodării rezonabile, atunci când spațiile și serviciile nu sunt adaptate nevoilor copiilor cu diferite forme de dizabilitate. 

„Acești copii, în funcție de dizabilitatea pe care o au, au nevoie și de măsuri de acomodare. Ei se află într-o situație diferită și, respectiv, au nevoie de un tratament diferit. Vorbim despre terenuri de joacă care ar trebui să fie accesibile, să aibă rampe de acces și nu doar să permită intrarea, ci să fie adaptate și disponibile pentru copiii cu diferite forme de dizabilitate”, spune aceasta.

În cazul în care părinții consideră că s-au confruntat cu o situație de discriminare, Carolina Bagrin recomandă ca, înainte de toate, să ceară explicații și să clarifice dacă refuzul sau tratamentul aplicat copilului reprezintă o regulă generală sau vizează doar cazul lor. Totodată, ea îi îndeamnă să documenteze incidentul prin fotografii, înregistrări video, declarații ale martorilor sau răspunsuri oficiale din partea administrației. „Aceste documente pot fi utile dacă părinții decid să depună o plângere”, explică aceasta.

Potrivit membrei Consiliului pentru Egalitate, procedura de depunere a unei plângeri este simplă și accesibilă, inclusiv online. Ea subliniază că, în cazurile de discriminare, persoana care reclamă fapta trebuie să prezinte un minim de probe și să descrie circumstanțele în care a avut loc incidentul. 

„În primul rând să aibă curajul și să îndrăznească să depună o plângere. Pe site-ul egalitate.md există formularul «Depune o plângere», în care trebuie completate doar câteva câmpuri, iar procedura este destul de accesibilă. Dacă, pe parcursul examinării, Consiliul are nevoie de informații sau circumstanțe suplimentare, revine către petiționar și îl ghidează pentru a documenta cât mai bine plângerea”, explică ea.

Dacă discriminarea este constatată, Consiliul poate emite recomandări pentru remedierea situației și prevenirea unor cazuri similare, precum și poate aplica sancțiuni persoanei care a săvârșit actul de discriminare.

Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF „Învăț Limbajul Acceptării”, implementat de AO „Prietena mea”, cu susținerea financiară a Marii Britanii.
 

Pentru copiii cu tulburări din spectrul autist, ADHD sau alte tulburări de neurodezvoltare, trecerea de la rutina școlii la programul mai relaxat al vacanței poate fi dificilă. Schimbarea bruscă a activităților poate provoca anxietate, comportamente dificile și chiar regres în unele abilități dezvoltate cu efort în timpul anului. Specialiștii recomandă păstrarea unei rutine flexibile, dar previzibile, care să le ofere siguranță și stabilitate și în timpul vacanței. 

De ce poate fi vacanța dificilă pentru copiii cu tulburări de neurodezvoltare

Vacanța de vară, deși este o perioadă așteptată de majoritatea copiilor, poate reprezenta o provocare majoră pentru cei cu tulburări din spectrul autist sau alte tulburări de neurodezvoltare. Potrivit psihologei Cristina Dolinschi, trecerea de la rutina clară oferită de școli la un program lipsit de structură le poate afecta capacitatea de adaptare și de organizare a activităților zilnice. „Mulți dintre acești copii pot procesa stimulii din mediu într-un mod mult mai intens și au nevoie de repere externe solide pentru a se organiza. Școala oferă o structură externă stabilă care compensează parțial dificultățile de autoreglare internă. Atunci când această structură dispare brusc, lumea din jur devine imprevizibilă și copleșitoare, declanșând o stare de alertă maximă și suprasolicitare cognitivă, deoarece copilul nu mai știe exact la ce să se aștepte de la momentele următoare ale zilei”, explică specialista.

Potrivit acesteia, menținerea unei rutine în timpul vacanței reduce nivelul de stres și îi ajută pe copii să-și folosească energia pentru învățare, joacă și odihnă, nu pentru a face față incertitudinii. Dincolo de efectele imediate asupra stării emoționale, specialista spune că lipsa unei rutine poate afecta și abilitățile dobândite cu efort în terapie și la școală. „Pe plan comportamental, putem observa o creștere a frecvenței crizelor de plâns și de furie sau a episoadelor de epuizare emoțională, dereglări ale programului de somn și de alimentație, precum și o pierdere rapidă a unor deprinderi practice de independență, cum ar fi spălatul și îmbrăcatul de dimineață fără memento-uri repetate sau strângerea farfuriei după masă. Pe plan cognitiv, se poate constata o scădere accentuată a capacității de concentrare și o uitare rapidă a unor cunoștințe școlare de bază, fiind necesar un efort dublu de recuperare odată cu începerea noului an școlar”, afirmă aceasta.

Cristina Dolinschi explică și faptul că aceste schimbări de comportament sunt deseori alimentate de anxietatea pe care o simte copilul atunci când rutina dispare și mediul devine mai puțin previzibil. „La copiii cu dificultăți de comunicare, anxietatea se exprimă frecvent prin somatizări, cum ar fi dureri de burtă, dureri de cap sau oboseală extremă inexplicabilă, apărute din cauza stării constante de alertă a organismului.”

Cum îi pot ajuta părinții să se adapteze mai ușor

„Chiar dacă în perioada vacanței, programul zilei este mai flexibil decât în perioada grădiniței sau a școlii, este recomandat să păstrăm o anumită structură și predictibilitate în desfășurarea activităților zilnice. Un instrument foarte util este orarul vizual, alcătuit din imagini, fotografii sau pictograme care ilustrează activitățile zilei: trezirea, micul dejun, joaca, plimbarea, masa, odihna etc. Copilul poate vedea cu ușurință ce urmează și se poate pregăti mai bine pentru schimbările din program”, explică Cristina Caraman, magistru în psihologie clinică cu competențe în terapia ocupațională pediatrică. Potrivit specialistei, pe lângă orarul vizual, sunt utile și alte instrumente simple:

• Ceasurile vizuale sau cronometrele colorate, care îl ajută pe copil să înțeleagă cât durează o activitate și când aceasta se apropie de final; 
• Imaginile „Acum – Apoi”, care prezintă pe scurt activitatea curentă și ceea ce urmează, fiind de mare ajutor în timpul tranzițiilor;
• Calendarele zilnice sau săptămânale, potrivite pentru copiii mai mari, care permit anticiparea evenimentelor importante; 
• Listele de verificare, la fel, potrivite pentru copiii mai mari, care pot bifa singuri pașii unei activități (de exemplu, pregătirea pentru ieșirea din casă sau rutina de seară);
• Indicatoarele vizuale pentru emoții, care ajută copilul să-și recunoască și exprime stările emoționale, mai ales atunci când este dificil să găsească cuvintele potrivite; 
• Tablele sau imaginile de alegeri, prin care copilul poate alege între două activități potrivite („Mergem în parc sau desenăm?”), dezvoltându-și astfel autonomia și reducând opoziția; 
• Poveștile sociale, scurte imagini sau texte care explică ce se va întâmpla într-o situație nouă, cum ar fi o excursie, o vizită la medic sau o petrecere;
• Ghidajul oferit de adult, prin explicații scurte, clare și consecvente, însoțite la nevoie de gesturi, imagini sau demonstrații practice, îl ajută pe copil să înțeleagă mai bine ce se așteaptă de la el. 

„Este util ca, pe măsură ce activitățile sunt finalizate, copilul să poată muta pictograma sau imaginea într-o căsuță «Gata», să o întoarcă sau să o bifeze. Acest lucru îi oferă sentimentul că progresează și îl ajută să înțeleagă mai bine succesiunea evenimentelor”, mai spune aceasta.

Potrivit Cristinei Caraman, trecerea de la o activitate la alta este una dintre cele mai dificile situații pentru mulți copii cu nevoi speciale. De aceea, schimbările trebuie anunțate cu câteva minute înainte, folosind propoziții simple precum: „Încă cinci minute și terminăm jocul” sau „Acum terminăm, apoi mergem afară”. Pentru copiii care înțeleg mai greu limbajul verbal, explicațiile pot fi însoțite de imagini, gesturi sau un cronometru vizual.

„Uneori, tranziția poate fi făcută mai ușor printr-o activitate de legătură, cum ar fi strângerea împreună a jucăriilor, cântarea unui cântec scurt sau alegerea dintre două activități potrivite. Aceste strategii îi oferă copilului un sentiment de control și fac schimbarea mai ușor de acceptat”, explică specialista.
Activitățile zilnice simple contribuie direct la reglarea emoțională și la starea de bine a copilului. Cristina Caraman susține că respectarea unor ore regulate pentru mese și somn, alături de perioade zilnice de joacă și relaxare, oferă copilului siguranță și creează condițiile necesare pentru învățare, comunicare și participarea la viața de familie. „Jocul liber, care este considerat principala ocupație a copilului, și timpul petrecut împreună cu familia, nu sunt doar modalități de petrecere a timpului. Ele oferă oportunități importante pentru dezvoltarea relațiilor, a abilităților sociale, a autonomiei și a încrederii în sine”, spune aceasta.

De asemenea, Cristina Caraman subliniază că vacanța nu trebuie să însemne un program rigid, ci un echilibru între flexibilitate și predictibilitate. Potrivit acesteia, este suficient ca orele de masă, somn și câteva momente importante ale zilei să rămână constante, pentru ca copilul să se simtă în siguranță și să se poată bucura de experiențele vacanței. 

„O vacanță reușită presupune transformarea timpului liber într-o sursă de siguranță și de relaxare autentică. Rămâne responsabilitatea și menirea părinților, precum și a celor apropiați, de a crea acel mediu protector și validant, capabil să le ofere copiilor cu tulburări de neurodezvoltare nu doar un program organizat, ci și bucuria conectării, alături de certitudinea că sunt înțeleși, susținuți și pe deplin capabili să reușească”, conchide și Cristina Dolinschi.

Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF „Învăț Limbajul Acceptării”, implementat de AO „Prietena mea”, cu susținerea financiară a Marii Britanii.

Serviciile de reabilitare și sprijin pentru copiii cu dizabilități și familiile acestora continuă să funcționeze și pe durata verii, atât în Chișinău, cât și în mai multe raioane ale țării. Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS), serviciile de tip „Respiro” și echipele mobile își desfășoară activitatea pe tot parcursul anului, inclusiv în sezonul estival, oferind sprijin și intervenții la domiciliu sau îngrijire continuă pentru beneficiari. De asemenea, centrele de zi, destinate copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani, își continuă activitatea și pe durata vacanței de vară, însă programele sunt adaptate specificului sezonului, prin activități educative, recreative și de dezvoltare personală. 

Persoanele cu dizabilități beneficiază de servicii de reabilitare și recuperare care le ajută să își mențină și să își dezvolte capacitățile funcționale, să devină mai autonome și să participe activ la viața comunității. 

Serviciile de reabilitare funcționează și în perioada estivală

Astfel, potrivit MMPS, serviciile de reabilitare sunt prestate prin intermediul următoarelor tipuri de  servicii sociale: 

•  „Respiro”, prezent în șapte structuri teritoriale de asistență socială. Cinci dintre aceste servicii sunt destinate copiilor și funcționează în Cimișlia, Călărași, Ungheni, Orhei și Telenești. Serviciul oferă asistență și supraveghere continuă, timp de 24 de ore, pentru persoane cu dizabilități severe, pe o perioadă de până la 30 de zile pe an.
• „Echipa Mobilă”, disponibil în 33 de unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. Echipele oferă intervenții de recuperare la domiciliu, inclusiv evaluarea necesităților, consiliere, suport psihosocial, dezvoltarea și recuperarea abilităților funcționale și instruirea membrilor familiei în vederea asigurării unui mediu favorabil  incluziunii și participării active a persoanei cu dizabilități.
• la nivel național activează și 20 de „Centre de zi pentru persoane cu dizabilități”, dintre care șase sunt destinate copiilor și funcționează în Cahul, Fălești, Anenii Noi, Hâncești, Sângerei și Ștefan Vodă, iar alte cinci sunt dezvoltate în municipiul Chișinău. Aceste centre oferă servicii de abilitare și reabilitare, terapie ocupațională, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, activități de socializare, consiliere și suport pentru integrarea și participarea  activă în comunitate. 

Ministerul precizează că toate aceste servicii funcționează inclusiv în perioada estivală. 

Activități educative, recreative și culturale la centrele de zi

În Republica Moldova mai activează și 19 „Centre de zi pentru copii”, dintre care zece în municipiul Chișinău și nouă în alte localități din țară, inclusiv în raioanele Strășeni, Orhei, Călărași, Soroca, Fălești, Taraclia, Ștefan Vodă și Basarabeasca.

„Copiii cu vârsta de la 7 până la 18 ani, în special din familii aflate în dificultate și/sau defavorizate, precum și copiii care sunt în evidența autorității tutelare, inclusiv și copii cu dizabilități accentuate și medii, precum și membrii familiei acestora beneficiază de Serviciul social «Centre de zi pentru copii»”, menționează MMPS.

Serviciul social „Centru de zi pentru copii” oferă sprijin copiilor și familiilor acestora, contribuind la dezvoltarea armonioasă a copiilor și la prevenirea separării lor de familie. În cadrul centrului, copiii beneficiază de un mediu sigur, unde participă la activități educative, recreative și de socializare, adaptate vârstei și nevoilor lor. Serviciul poate primi până la 40 de copii. Astfel, centrele de zi asigură:
    •    supravegherea și îngrijirea copiilor pe parcursul zilei;  
    •    sprijin în procesul educațional, inclusiv activități de recuperare școlară și  dezvoltare a competențelor de învățare;  
    •    activități de dezvoltare personală, socializare și petrecere constructivă a timpului  liber;  
    •    consiliere și suport psihosocial pentru copii și familiile acestora;  • dezvoltarea deprinderilor de viață independentă și a abilităților de comunicare și  relaționare;  
    •    activități cultural-artistice, sportive și recreative;  
    •    servicii de orientare și referire către alte servicii specializate, în funcție de  necesitățile identificate. 

Potrivit ministerului, pe durata vacanței de vară activitatea acestora continuă, însă programele sunt adaptate sezonului.

„În perioada vacanței de vară, centrele de zi continuă desfășurarea activităților, adaptând programele la specificul sezonului și la necesitățile beneficiarilor. În această perioadă sunt organizate frecvent activități educative, recreative, culturale și de dezvoltare personală, care contribuie la menținerea unui mediu protector pentru copii și  la prevenirea situațiilor de risc. Totodată, aceste servicii oferă un sprijin important  familiilor, inclusiv părinților care sunt încadrați în câmpul muncii și au nevoie de suport  pentru supravegherea și implicarea copiilor în activități constructive pe durata vacanței  școlare”, precizează MMPS.

Diana Covalciuc, directoarea Centrului „Tony Hawks” din Chișinău, unul dintre cele mai importante centre de reabilitare pediatrică din Republica Moldova, destinat recuperării și reabilitării copiilor cu dizabilități, de asemenea, confirmă că instituția își desfășoară activitatea în regim obișnuit, iar toate serviciile rămân disponibile pentru beneficiari. 

Totuși, aceasta precizează că serviciile de logopedie și psihologie vor avea „pauze de 2–3 săptămâni”, iar piscina va fi închisă „doar o săptămână la sfârșitul verii”, pentru efectuarea unor lucrări de reparație.

Potrivit MMPS, toate serviciile disponibile pentru persoanele cu dizabilități sunt organizate în baza legislației și sunt adaptate nevoilor fiecărei persoane, pentru a le oferi sprijin și șanse egale de incluziune socială. 

Acest material a fost dezvoltat în cadrul proiectului UNICEF „Învăț limbajul acceptării”, implementat de AO Prietena mea, cu susținerea financiară a Marii Britanii.